Boxul Cu Umbra

   Toata lumea e bine sa plece de la baze. Nu esti niciodata prea avansat sa faci asta. Boxul cu umbra in perioada de respiro (fara competitii aproape) poate fi centrat pe tehnica "pisata marunt", pe castig de procedee sau situatii noi si la ritm scazut, ca sa permita concentrarea pe tema noua. In perioada de ascensiune spre forma maxima se intercaleaza o repriza "moale" si de studiu cu una intensa. La varf - intensitate crescand la maxim sau intensitate variabila, gen "intervale".
De regula 4 reprize sunt suficiente.
Boxul cu umbra e important pentru ca a lovi numai tinte fixe (sac) sau chiar pads duce la sub-dezvoltarea antagonistilor miscarii, drept care repunerea in echilibru dupa procedee lasa de dorit. Plus multe alte avantaje.
A nu se pierde logica boxului cu umbra in "disperare si anarhie".
Oricat de presant ar fi, e bine sa se construiasca un mod inteligent de a-l face, si anume fie ramificand o tema (pentru invatarea unei combinatii sau a unor variante de combinatii) fie avand o logica tactica (un procedeu care reprezinta concentrarea tactica - sa zicem - vreau sa uzez un adversar prin lowkick, si aplicarea lui pe cat mai multe situatii).
Incepatorii (mai ales) dar si avansatii e bine sa plece de la un ritm de baza si sa amplifice de la el fie numarul de procedee fie intensitatea. E rau sa construiesti boxul cu umbra pe a invata pe dinafara combinatii la modul "robot". Nu duce la mare lucru, devine (scuze pt. "traditionalisti") un fel de kata. Never seen it work under pressure of opponent.

    Exemplu :

   Obiectiv 1: Vreau sa ajung la o combinatie de 1-2-3 si lovitura de picior.
Incep de la directa fata. Ritm lejer si arunc directe fata cateva secunde. Atent la balans si unde-mi tin picioarele si garda. Urmeaza : doua directe fata, la al treilea asalt complic si adaug cea de spate. Acum am un ritm de 1, 1, si 1-2. Duc intensitatea putin mai sus. Mimez ca as fi contrat (sa zicem) la picioare in cursul seriei si mimez si apararea. Complic din nou : 1-2, 1-2 si la al 3-lea asalt - 1,2 si lovitura circulara (croseu). Atent din nou la unde-mi tin picioarele, repunere corecta a garzii dupa fiecare procedeu. Fac cateva variatii de pasi pe combinatie, mimez ca primesc contre, ca intru in clinci sa obstructionez preluarea initiativei. Ridic din nou intensitatea.
Adaug o alta etapa : 2 si croseu (directa spate/croseu fata), 2-croseu si la al 3-lea asalt 2-croseu si picior spate, insist pe cuplajul corect croseu/picior. Ridic intensitatea.
Final : toata combinatia 1-2-croseu-picior spate.
Pot face ciclul asta in fiecare repriza sau pot timp de o repriza sa lucrez numai partea 1 (1 si 1-2), apoi repriza urmatoare 1-2 si croseu, a 3-a repriza 2-croseu-picior si a patra toata combinatia.

   Obiectiv 2 : vreau sa construiesc un asalt si variatii ale asaltului.
Plec de la 1-2. Arunc odata 1-2, 1-2, si la al 3-lea asalt 1-2 si croseu. Dar la asaltul urmator schimb si dau 1-2, 1-2 si la al 3-lea asalt dublez dreapta. Si la urmatorul - 1-2, 1-2, 1-2 si dublez croseul, pentru ca in final sa dau dreapta-croseu-dreapta. In acest fel construiesc o rutina de brate in care doresc ca adversarul sa nu mai poata anticipa ce urmeaza dupa 1-2.

   Obiectiv 3 : o situatie tactica.
Dau foarte multe asalturi si construiesc multe situatii defensive insa pe tot parcursul imi imaginez ca doresc (sa zicem) sa uzez la sectiunea de mijloc cu midkick. Odata la cateva asalturi o sa pun acel midkick in combinatii, din cele mai variate situatii posibile : pe atacul meu (sa zicem 1-2 si midkick fata), cu jumatate switch de picior fata, pe retragere, reluat dupa ce am blocat lowkick al adversarului, cu fenta de lowkick si arunc mid pe partea cealalta etc. etc.
Exact aceste situatii se pot relua ca teme de antrenament cu partener, la sac si la perne. Incepatorii intermitent si avansatii din ce in ce mai mult pot avea box cu umbra "la liber" insa inca odata, la liber nu inseamna chiar "ce ma taie capul" ci lucruri pe cat posibil gandite pana devin reflexe si reactii "normale". Intotdeauna boxul cu umbra ajuns la etapa fluentei si lucrului "la liber" trebuie sa presupuna nu un "procedeu ultimativ" ci o inlantuire continua, in care o posibilitate naste pe alta, si anume posibilitatile fezabile si pragmatice, nu "croseul prin intoarcere" si "upercutul pe sub coapsa" ca sigur ca s-or putea face si astea dar dureaza prea mult ca sa iasa.